Home > Ezoterism > Între Religie și Meditație

Între Religie și Meditație

Ce este religia? Religia, dharma, nu are nici o legătură cu gândirea, cu intelectul. Religia este „non-mental”, este o „ne-făptuire”. A reflecta este o ocupaţie filozofică care generează rezultate, concluzii, însă niciodată o satisfacţie durabilă. Dharma este mulţumire. Logica este procesul de elaborare a gândurilor. Beatitudinea sau samadhi  vă face să ajungeţi la bucuria şi la pacea adevărată. Ea este fructul vidului – shunya – şi al conştiinţei – chitanya – . Trebuie ca mintea să fie în acelaşi timp golită de gânduri şi extrem de vigilentă pentru ca adevărul să se manifeste. Viaţa este atunci total transfigurată.

Starea de samadhi se atinge prin meditaţie. Totuşi, nu confundaţi meditaţia despre care vorbesc eu cu ceea ce acest termen desemnează în limbajul curent. A gândi, fie că vă gândiţi la Dumnezeu, fie că vă gândiţi la altceva, nu înseamnă a medita. În realitate, gândurile nu vă aparţin, ele nu sunt „voi”. Ele sunt, toate, produse de ceva ce nu este Sinele, eul vostru profund, esenţa voastră divină. Ele traduc o interacţiune între voi şi lumea materială. A te gândi la sine este imposibil, deoarece orice reflecţie introduce o dualitate, o fragmentare a realităţii în obiecte observate şi observator. Pentru a ajunge să experimentaţi realul nedivizat, pentru a fi conştienţi de ceea ce sunteţi în mod etern, există un mijloc: meditaţia.

Observaţi deci cu claritate în ce măsură gândirea şi meditaţia sunt opuse. Una se îndreaptă spre ceea ce este exterior şi străin celui ce gândeşte. Cealaltă se îndreaptă spre interior. Raţiunea este o unealtă bună pentru a percepe tot ceea ce este „altceva” decât voi înşivă. Meditaţia este calea cunoaşterii de sine. Confuzia dintre aceste două noţiuni este frecventă. Ţin să vă atrag atenţia, deoarece este o eroare foarte gravă. Meditaţia este starea de ne-făptuire, starea de „a fi” şi nu starea de „a face”, repausul luminos în echilibru inalterabil care constituie inima fiinţei voastre.

Acţionând (şi a gândi este tot o acţiune), voi intraţi în contact cu lumea fenomenelor iluzorii, muritoare, lumea non-Eului. În non-acţiune, vă reîntoarceţi la centru vostru, la adevăratul vostru Eu. Voi nu vă cunoaşteţi esenţa proprie, pentru că sunteţi în permanenţă ocupaţi, agitaţi. Nici măcar nu o mai presimţiţi, şi această amnezie generează şi întreţine teama voastră. Corpul reclamă o relaxare pe care şi-o procură dormind, însă mentalul vostru nu abdică niciodată.

În starea de veghe, gândiţi; în somn, visaţi. Sunteţi abrutizaţi şi aţi uitat cu desăvârşire ceea ce sunteţi. Este de necrezut, însă aceasta este realitatea. V-aţi rătăcit nu în mulţimea oamenilor şi a lucrurilor, ci în rotiţele intelectului vostru. Aţi pierdut contactul cu pământul.

Meditaţia vă va salva de acest defect, de singurul infern care poate exista. Reţineţi faptul că ea este ne-făptuire, non-acţiune, non-mental sau altfel spus, pace totală şi vid al minţii. Faptul că mă străduiesc să vă învăţ non-acţiunea, poate părea straniu. A vă invita să practicaţi absenţa acţiunii este, de fapt, ciudat. Cuvintele sunt nepotrivite, ele sunt concepute pentru a exprima acţiunea şi nimic altceva, nici un limbaj nu poate să reflecte sufletul. Poate oare instrumentul zgomotului mental să descrie bucuria inefabilă, tăcerea divină?

Cu toate că termenul „meditaţie” sugerează un fel de iniţiativă, meditaţia nu are nimic în comun cu acţiunea. Ar fi greşit să spun că am „practicat” meditaţia; corect ar fi să spun că am fost „în” meditaţie. Este la fel ca iubirea. Ea nu poate fi provocată, însă pot spune că sunt îndrăgostit. Este vorba de un fel de a i şi nu de o acţiune. Prin urmare, noi nu vom „face” ceva specific. Vom încerca să atingem shunya, vidul, starea în care omul există în sine, purificat de fumul şi zgura acţiunilor, starea în care nu mai rămâne decât flacăra pură a fiinţei, în care orice urmă a „eului” s-a şters pentru a ceda întregul spaţiu existenţei. În acest stadiu noi nu mai vedem lumea, ci percepem adevărul. Zidurile care ne separă de noi înşine se prăbuşesc, haosul mental ia sfârşit, gândurile încetează să ne paraziteze mintea şi înţelepciunea se poate manifesta. Noi nu mai reflectăm, noi cunoaştem. Sunt zorii viziunii, ai realizării.

Însă termenii „viziune” şi „realizare”, nu sunt tocmai exacţi, deoarece în acest vid, în această prospeţime a sufletului, nu mai există o ruptură între cel care cunoaşte şi cel care este cunoscut, nu mai există diferenţă între subiect şi obiect. Ceea ce există în acest caz este „cunoaştere” şi nimic altceva. Nici un limbaj nu poate exprima acest lucru. Când sunt întrebat despre shunya (vidul), păstrez tăcerea, pentru că nici un răspuns, în afara tăcerii, nu poate avea un sens.

Puteţi să împliniţi un act sau să vă abţineţi, după cum doriţi, însă activitatea voastră nu este esenţa voastră. Firea voastră este non-acţiunea, nici acţiune nici refuz al acţiunii. Dimpotrivă, a înţelege şi a vedea fac parte din realitatea voastră, nu aveţi nevoie să acţionaţi pentru aceasta. Aceasta este întotdeauna prezentă. Putem spune că tot ceea ce este constant şi continuu este adevărat. Natura nu este o invenţie umană, ea este fundamentul nostru, este fiinţa noastră. Noi nu o mai elaborăm, este o coeziune esenţială. Ceea ce noi numim dharma sau religie este firea noastră şi aceasta este existenţa pură.

 

OSHO.

comentează sau scrie o întrebare

You may also like
9 Reguli pentru întărirea gândirii pozitive
O MINUNE ÎN 16 ZILE – SUGESTII PRACTICE
O MINUNE ÎN 16 ZILE – ZIUA 16
O MINUNE ÎN 16 ZILE – ZIUA 15

Leave a Reply