Home > Sanatate > Inteligenţa Emoţională

Inteligenţa Emoţională

Ne întrebăm uneori, pe bună dreptate, care este modul prin care unii oameni, semeni de-ai noştri, reuşesc să prindă din mers ”trenul” care duce spre reuşită. Rămâne, încă pentru mulţi dintre noi, un mare mister faptul că unii care excelează la diverse capitole ale vieţii lor profesionale, nu reuşesc să atingă un succes pe măsura valorii lor personale şi a informaţiei pe care o deţin. Răspunsul poate fi surprinzător de simplu, şi o parte din semenii noştri îl au deja în mod intuitiv, natural, ca un dar personal care îi propulsează cu repeziciune pe calea spre succes: inteligenţa emoţională.

Să începem prin a vă relata povestea a doi studenţi de la Cambridge University, Michael şi Colin. Primul dintre ei, un personaj strălucit şi creativ, era printre cei mai buni dintre toţi aceia care au studiat la această universitate de prestigiu de-a lungul timpului. Necazul cu Michael era că el însuşi, fiind conştient de propria sa valoare, ştia că este excepţional, şi era ”inimaginabil de arogant”, după cum se exprima chiar unul din profesorii săi. În ciuda talentelor sale, reuşea să îi ţină la distanţă pe toţi cei din jurul său, şi mai ales pe cei cu care lucra. Ca şi cum asta nu ar fi fost îndeajuns, era şi  emotiv, nereuşind să exprime tot ce ar fi vrut, atunci când era nevoie să-şi expună ideile. Fiind extrem de bine cotat în mediul academic, un număr impresionant de firme l-au invitat la interviuri, însă aroganţa lui s-a dovedit hotărâtoare pentru destinul său, sfârşind prin a fi ajgajat de către o companie de mâna a doua.

Colin, coleg cu Michael, era cu mult mai puţin sclipitor în domeniul lor de studiu, însă era un adevărat expert în relaţiile interpersonale. Ştia cum să se poarte cu cei din jurul său, oricine lucra în echipă cu el sfârşea prin a-l simpatiza, era o prezenţă foarte plăcută şi pozitivă. După opt interviuri, Colin a primit şapte oferte de angajare, şi a urcat din succes în succes,  în acelaşi domeniu în care activa şi Michael, în timp ce acesta din urmă a ajuns să fie concediat, după nici doi ani, de la primul său loc de muncă.

Colin, aşa cum deja am bănuit cu toţii, era de fapt genial în domeniul inteligenţei emoţionale. Emoţiile necontrolate pot determina chiar şi pe oamenii extrem de inteligenţi, cu un IQ cu mult peste medie, să se comporte într-un mod care nu le face deloc cinste.

Oricine poate deveni furios – e simplu. Dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ceea ce este necesar, şi într-un fel cât mai potrivit – nu este deloc uşor”, spune Aristotel.

Pe scurt, inteligenţa emoţională, denumită prescurtat  EQ, este capacitatea de a înţelege şi gestiona emoţiile într-un mod corect, pozitiv, favorabil tuturor. Aceasta presupune, printre multe altele, acceptarea diferenţelor între oameni, conştientizare de sine, autodisciplină, dar mai ales empatie. “Nu sunt la fel ca toţi ceilalţi, nu toţi sunt la fel ca mine” , fiecare om este unic, are calităţile şi defectele sale,  şi cu toate acestea, trebuie acceptat aşa cum este, fiind dreptul său să fie aşa cum doreşte. Şi acest principiu, în mod ideal, ar fi bine să fie respectat începând cu propria persoană. Neacceptarea propriilor neajunsuri poate crea mecanisme profunde de inhibiţie, aşa numitele “complexe de inferioritate”, care duc la probleme grave în viaţa personală. Împăcarea cu sine, calmul interior, abordarea pozitivă a situaţiilor de viaţă, deschid calea pentru empatie.

Regula “poartă-te cu ceilalţi aşa cum ai vrea ca ei să se poarte cu tine”  nu funcţionează tot timpul. La fel şi cealaltă variantă, “poartă-te cu ceilalţi aşa cum ei ar vrea să te porţi cu ei”, este de multe ori sortită unui eşec frustrant. ”Secretul” este echilibrul între cele două, dublat de o înţelegere reală, corectă, a ceea ce simte celălalt, a ceea ce simţi chiar TU cu adevărat, şi reacţia perfectă, echilibrată, potrivită contextului respectiv. Nu ceea ce speri ca celălalt să simtă, nu ceea ce crezi că simte, nu ceea ce ai vrea ca tu să simţi, ci adevărul exact aşa cum este el, dar privit într-un mod constructiv, pozitiv, favorabil tuturor. Cum facem asta? Prin exerciţiu, încercând să descifrăm cât mai bine semnalele emoţionale trimise de cei din jur, limbajul corporal (body language), şi păstrarea unei atitudini de calm interior, care să nu interfereze cu informaţia provenită de la cei pe care vrem să îi înţelegem mai bine. Punându-ne în locul lor, ajungem să înţelegem ce simte fiecare, şi de ce oamenii aleg un anumit mod de a se comporta sau reacţiona în diverse situaţii, pe care ne este uneori dificil să le acceptăm. ”A simţi la unison cu celălalt”, în sensul de a-l înţelege cât mai profund, dar într-un mod distinct, detaşat, poate fi o definiţie corectă a empatiei. A şti să te bucuri împreună cu celălalt, a şti să te întristezi doar atât cât trebuie, fără a te îneca cot la cot cu cel care suferă, în propria lui suferinţă, pentru a putea fi de ajutor şi a ajunge la mal împreună, sunt calităţi cu valoare imensă pentru fiecare om.

Însuşirile personale legate de inteligenţa emoţională sunt cunoscute sub denumirea generică de ”soft skills”. Este aproape evident că succesul în viaţă nu este asigurat  nici de diploma de studii, şi nici de cunoştinţele teoretice acumulate de-a lungul anilor. Angajatorii au început de mult timp să caute persoane care, dincolo de competenţele lor profesionale, fac dovada unor calităţi personale remarcabile pe latura emoţională. O iniţiativă cu adevărat lăudabilă ar fi introducerea ca obiecte de studiu, mai ales în universităţile cu profil tehnic, a unor discipline practice, care să permită menţinerea în viaţă a sufletului şi a părţii afective, sensibile, din fiecare om, aflată sub asediul inevitabil al robotizării, în aceste medii academice. Nu teorie, ci practică. Aşa vom şti să ne comportăm într-un mod cât mai potrivit fiecărei situaţii, şi vom dezvolta abilităţi care ne vor fi de folos pe parcursul întregii vieţi.

În cartea sa, ”Inteligenţa emoţională, cheia succesului în viaţă” (pe care o recomand cu căldură tuturor), Daniel Goleman afirmă că abilităţile de pe latura ”soft skills” constituie aproape 90% din ceea ce îi deosebeşte pe liderii de mare performanţă de cei mediocri. Toţi vor să conducă, dar puţini ştiu să facă asta. Un adevărat lider nu se impune prin voinţa de a conduce şi domina pe ceilalţi, ci prin valoarea sa personală, calităţile sale care îl fac să fie respectat în ochii celorlalţi. Respectul se câştigă, nu se cere. Este un aspect bine de a fi reţinut pentru toţi cei care vor să ajungă sus, departe.

Pentru finalul de articol, am pregătit o poveste.

Pe un vapor, călătorea un mare profesor, laureat a numeroase premii şi distincţii internaţionale, şi care studiase o mulţime de lucruri. În fiecare seară, pe puntea vaporului, purta discuţii cu cei prezenţi şi împărtăşea din cunoştinţele sale celor dornici să-l asculte. Între cei care-l ascultau cu sfinţenie în fiecare seară, era şi un bătrân marinar, care părea extrem de fascinat de personajul cu pricina. Îi sorbea fiecare cuvânt, şi chiar dacă nu înţelegea mare lucru, venea şi asculta în tăcere, cu mare atenţie pe marele profesor.

Într-una din seri, după ce a încheiat discuţiile cu cei care au rămas până la sfârşit, profesorul îl întreabă pe bătrînul marinar:

” – Ei, bătrâne, ai studiat oceanologia?”

” – Ce este oceanologia, domnule?”, întreabă uşor încurcat bătrânul.

” – Cum, nu ştii? Este ştiinţa care ne învaţă despre mări şi oceane”, răspunse profesorul pe un ton superior”, şi apoi adaugă:

” – Dacă n-ai studiat oceanologia, ţi-ai pierdut un sfert din viaţă”.

Bătrânul pleacă foarte întristat şi deprimat, un mare profesor tocmai îi spusese că şi-a pierdut un sfert din viaţă.

Într-o altă seară, iarăşi. Profesorul îl întrebă pe bătrânul marinar :

” – Ei, bătrâne, ai studiat meteorologia ?”

Vizibil încurcat, bătrânul răspunde, ruşinat :

” – Ce este meteorologia, domnule?”

“ – Cum, nu ştii nici asta?  Este ştiinţa care ne învaţă despre vreme, nori, furtuni, vânt, ploi, şi altele.” “Dacă n-ai studiat meteorologia, ţi-ai pierdut jumătate din viaţă”.

Acum , bătrânul era din ce în ce mai  deprimat. Tocmai aflase de la un mare profesor şi mare învăţat că şi-a pierdut încă o jumătate din viaţă. Era inadmisibil să fie aşa. Simţea că viaţa lui nu mai avea rost.

Într-una din serile următoare, în timp ce profesorul îşi purta una din conversaţiile sale savante, apăru şi bătrânul marinar, alergând într-un suflet :

“ – Domnule profesor! Domnule profesor! Aţi studiat înotologia ?”

“ – Ce este aceea, domnule? Nu am auzit niciodată de vreo asemenea ştiinţă. Ce tot spui acolo ?”

” – Ştiţi să înotaţi, domnule ?”

” – NU!”

” – Vai, domnule profesor ! Îmi pare aşa de rău pentru dumneavoastră ! V-aţi pierdut întreaga viaţă. Este naufragiu”.

Inteligenţa emoţională ne învaţă înainte de toate această ştiinţă a înotologiei. Cum să ajungem pe celălalt mal, atunci când valurile sunt mari, sau cum să ne fie cu adevărat  bine, atunci când e soare, şi totul e frumos şi de culoare roz în viaţa noastră. Cum să ne păstrăm echilibrul emoţional în situaţii dificile. Cum să comunicăm, cum să îi înţelegem pe ceilalţi, şi cum să ne facem înţeleşi, la rândul nostru. Cum să ne descoperim şi să ne dezvoltăm potenţialul care se află ascuns în fiecare din noi, atingând succesul dorit. Cum să facem ca emoţiile să ne ajute, nu să ne frâneze în realizarea scopurilor propuse. Cum să ”prindem” din mers ”trenul” spre reuşită, fără să ni se pară un miracol acest fapt.

Este ”micul secret” al oamenilor de succes.

sursa

comentează sau scrie o întrebare

You may also like
O MINUNE ÎN 16 ZILE – ZIUA 1
Ziua Iluminării – Osho
OBSERVAŢI, NIMIC MAI MULT
Sfaturi necesare în meditație

Leave a Reply