Home > Sanatate > Dezvoltarea EMPATIEI

Dezvoltarea EMPATIEI

A înṭelege, a simṭi emoṭiile ṣi semnificaṭia experienṭei unei alte persoane din interiorul cadrului său de referinṭă – ar putea fi una dintre numeroasele definiṭii ale empatiei. A te pune în locul celuilalt, a vedea lumea aṣa cum o vede el, prin ochii lui.

De ce avem nevoie de empatie?

O întrebare la care încearcă să răspundă în mare parte cercetările asupra empatiei, adică ce funcţii are ea pentru comportamentul uman, cât de importantă este? Pe de o parte s-a arătat că există o corelaţie între diverse tulburari mentale şi nivelul de empatie. Astfel există anumite tulburări ca autismul, Asperger sau tulburarea borderline, care sunt caracterizate printr-o lipsă a capacităṭii empatice, pe de altă parte în cazul depresiei, este vorbim despre un exces empatic.

Anderson şi Keltner (2002) consideră că funcṭia primară a empatiei este de a ajuta indivizii să formeze şi să menţină relaṭii sociale de durată. Empatia fortifică relaţiile sociale în cel puţin trei moduri. În primul rând, ea coordonează acţiunile indivizilor într-un mod rapid şi automatic, ceea ce le permite să răspundă mai eficient ca un colectiv la potenṭialele ameninṭări sau oportunităṭi. În al doilea rând, ajută la rezolvarea problemei înţelegerii gândurilor şi intenṭiilor altora. Când două persoane au emoṭii similare se pot înţelege mai bine, pot lua perspectiva celuilalt, astfel este mai probabil să perceapă cu acurateţe percepţiile, motivaṭiile şi intenţiile altora. Acest lucru creşte gradul de predictibilitate a comportamentului celuilalt, ce reprezintă o bază pentru relaţiile cooperative (Anderson 2002). În al treilea rând, empatia exprimă solidaritate.

Empatia este de o importanţă practică deoarece înţelegerea experienţelor negative ale celuilalt poate conduce la nevoia sau intenţia de a îl ajuta, iar apoi comportamentul de ajutorare poate conduce la creşterea sentimentelor de bunăstare. Altfel spus ea determină altruismul în doua stadii: receptivitatea, observarea suferinṭelor altuia, care se află în oscilaṭie temporară cu propria persoană, cu experienţa noastră la suferinţă. Pe lângă motivarea comportamentului de ajutorare, empatia inhibă comportamentele agresive acestea fiind inhibate şi datorita faptului că empatia facilitează procesul de iertare. Lipsa empatiei, în formele sale cele mai extreme, permite oamenilor să-i exploateze pe ceilalţi fără remuscari. În plus, empatia generează sentimentul de auto-înţelegere şi stima de sine, ce sunt necesare echilibrului psihologic.

Un alt rol al empatiei este acela de a oferi cunoaşterea proprietăṭilor importante ale mediului (Vignemont, Singer, 2006). De exemplu, observând pe cineva fiind lovit de o maşină, ataṣăm o valoare de evitare negativă acesteia, fără a experimenta durerea pe propriul corp. În acest sens, empatia este un instrument pentru a achiziṭiona cunoştinţe despre valorile lumii din jurul nostru.

Cum apare empatia?

Empatia este o capacitate care se dezvoltă în timp, care în plus poate fi învăţată, antrenată, exersată prin programe speciale. Cercetările demonstrează clar că adulṭii experimentează grade mai înalte de sentimente empatice, înţelegere şi receptivitate decât copiii şi că dintre aceştia copiii mai mari sunt mai empatici decât cei mici. Tinerii sunt mai capabili să recunoască stările emoţionale ale altor persoane, mai capabili să împărtăṣească emoţiile altora şi mai dispuşi să aibe un răspuns empatic prin generozitate faţă de copii. Nivelul de dezvoltare a copiilor foarte mici, este caracterizat printr-o mai mare implicare la nivel personal, frecventă obiectivare a celorlalṭi, tendinţa de a experimenta şi a acṭiona cu sentimente empatice doar faţă de oamenii care sunt asemănători ca vârstă, etnie sau sex.

Hoffman (1982) descrie patru stadii ale dezvoltării empatiei:

  1. Empatia globală, care presupune imitarea emoţiilor celuilalt şi se poate observa la vârsta de un an;
  2. Empatia egocentrică – apare la copiii cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 luni şi se caracterizează prin diferenṭierea emoţiilor celuilalt, dar oferirea unor soluṭii egocentrice;
  3. Empatia pentru emoţiile celuilalt vine cu creşterea în vârstă, astfel încât copiii discriminează mai subtil între emoţii şi actionează mai puţin egocentric la răspunsul lor;
  4. Iar în ultimul stadiu are loc empatia pentru condiṭiile vieṭii celuilalt, care apare în copilăria târzie sau adolescenṭa de început, când aceştia răspund la condiṭia generalizată a celuilalt, şi nu doar la situaţia imediată în care sentimentele sunt exprimate.

Nou-născuṭii până la 14 luni se orientează spre suferinţa altora, deseori răspunzând cu plânsul lor de suferinţă. După primul an, copiii încep să arate comportamente de ajutorare chiar şi atunci când sunt în suferinţă. De asemenea imită comportamentele de suferinţă a altuia, probabil încercând expresiile pentru a le înţelege mai bine. Cu vârsta, nivelul personal de suferinţă scade pe masură ce creşte adecvarea comportamentelor de ajutorare.

Alṭi autori consideră că de la vârsta de doi ani, copiii încep să demostreze comportamente fundamentale ale empatiei prin faptul că au un răspuns emoţional ce corespunde altei persoane. De asemenea pe parcursul celui de-al doilea an, se vor juca de-a înṣelatul sau vor mima în efortul de a păcăli pe ceilalţi.

Nivelul dezvoltării empatiei este influenṭat pozitiv sau negativ de o serie de factori din mica copilărie. Factorii ce ajută dezvoltarea sunt:

comentează sau scrie o întrebare

You may also like
O MINUNE ÎN 16 ZILE – ZIUA 1
Ziua Iluminării – Osho
Poveste cu tâlc
OBSERVAŢI, NIMIC MAI MULT

Leave a Reply